Farmecul secret al culorilor – Introducere

Afbeelding1

Introducere în lumea fascinantă a culorilor

Încă din timpuri anistorice, omul şi-a fundamentat existenţa pe formele energetice nevăzute, dar care s-au reflectat în structura sa axiologică. Astfel, fiinţa a ajuns să fie asociată spectrului cromatic al identităţii ontologice, element regăsit atât în dimensiunea exterioară conceptului uman, cât şi în componenta intrinsecă a acestuia. Culorile, aşadar, nu constituie doar amprenta ontică a existenţei, ci marchează însuşi drumul devenirii maniheiste a fiinţei- nu este de mirare că purpura, un pigment natural extras din specia de moluscă Murex brandaris, a fost asociată puterii regale şi distincţiei nobiliare.

Afbeelding2

 Ţesătură persană vopsită cu purpură (stanga)

Afbeelding3     

   Murex brandaris (dreapta)

Melcii de purpură din genurile Murex şi Purpurea secretă o substanţă iniţial incoloră, dar care, sub acţiunea razelor solare se colorează în nuanţe diferite. Din această cauză, pe vremuri melcul era mult folosit şi preţuit. Purpura era folosită pentru vopsirea hainelor scumpe ale conducătorilor ţărilor.

  Ce este culoarea?

Culoarea este pur şi simplu lumina de diferite lungimi de undă/ frecvenţe şi lumina este o formă de energie vizibilă formată din fotoni. Trăim într-o lume unde culoarea domină vieţile noastre şi afectează starea noastră; ştim că albastru este calmant, iar roşul ne poate face tensionaţi.
Suntem permanent înconjuraţi de unde electromagnetice, de energii, dintre care culoarea reprezintă doar o mică parte.
Spectrul vizibil nouă este format din şapte culori principale; retina din ochii noştri are trei tipuri de receptori de culoare, sub formă de conuri. Putem detecta, de fapt, doar trei dintre aceste culori vizibile – roşu, albastru şi verde – culorile primare. Percepem,  apoi, aceste trei culori amestecate în creierul nostru, iar astfel vedem şi celelalte nuanţe.

Proiect sesiune de comunicari stiintifice biologie

Lungimea de undă şi frecvenţa de lumină influenţează culorile pe care le vedem, pentru că cele şapte culori au diferite lungimi de undă şi frecvenţe.
Roşu este la capătul de jos al spectrului având o lungime de undă mai mare şi o frecvenţă mai mică, iar violetul din partea de sus a spectrului are o lungime de undă mai mică şi o frecvenţă mai mare.
Culoarea vine pur şi simplu din lumină. Pentru a vedea aceasta, avem nevoie de o prismă. Când lumina soarelui trece printr-o prismă, lumina este împărţită în şapte culori vizibile de refracţie. Refracţia este cauzată de schimbarea vitezei cu care se confruntă un val de lumină atunci când schimbă mediul.
Cantitatea de energie dintr-o anumită undă a luminii este proporţional legată de frecvenţa sa; astfel, o frecvenţă de undă mare are o energie mai mare decât cea a unui val de lumină cu frecvenţă redusă.

Fiecare culoare are propria lungime de undă şi frecvenţă, fiecare culoare poate fi măsurată în unităţi de cicluri sau unde pe secundă. O lungime de undă este distanţa dintre aceleaşi locaţii, pe valuri adiacente. De exemplu, un ocean cu valuri de 10 metri ar avea o lungime de undă de 10, în timp ce un ocean de valuri de 30 de metri are o lungime de undă de 30. Culoarea roşie are o lungime de undă de aproximativ 700 nanometri, iar violetul are o lungime de undă mai scurtă (400 nanometri).

În Univers, valurile de energie pozitive şi negative vibrează constant şi produc unde electromagnetice ce se deplasează cu o viteză incredibil de mare. Fiecare undă de Lumină călătoreşte în valuri.

Despre frecvenţă

Frecvenţa unui val este determinată de numărul de valuri complete – sau lungimi de undă, care trece la un moment dat în fiecare secundă. Culoarea roşie are o frecvenţă de aproximativ 430 bilioane vibraţii, în timp ce violet are o frecvență mai mare, astfel încât fiecare val violet trece mult mai rapid decât cel de culoare roşie. Toată lumina se deplasează cu aceeaşi viteză, dar fiecare culoare are o lungime de undă diferită, ca şi frecvenţă.

Afbeelding4

Roşul are o frecvenţă de aproximativ 430 trillioane de vibrații pe secundă, în timp ce violetul are o frecvenţă mult mai mare. (Fiecare undă violetă trece printr-un punct mult mai repede decât fiecare dintre celelalte nuanţe.)

Pentru exemplificare, să presupunem că valuri de 10 de metri ajung la mal la fiecare 5 secunde, deci au o frecvenţă de 5, în timp ce alte valuri ajung la fiecare 10 de secunde, având o frecvenţă de 10.   În acelaşi mod undele radio au frecvenţe diferite, ca şi lungimi de undă, și anumite staţii pot fi ascultate doar la anumite frecvențe sau lungimi de undă.

Culorile cu o mai mare frecvenţă sunt violetindigoalbastru. Culorile de joasă frecvenţă galbenportocaliuroşu. Aceste unde au lungimi de undă şi viteze de vibraţii diferite.

Terapia cu Fotoni

Fotonul, numit și cuantă de lumină, este particula elementară responsabilă pentru toate fenomenele electromagnetice. Toate formele de lumină (nu numai cea vizibilă) se compun din fotoni.

Afbeelding5

Terapia fotodinamică se bazează pe un efect fotodinamic, o reacție fotoactivantă ce presupune oxigen molecular și efecte biologice. Sunt necesare în acest sens trei elemente: fotosintetizator, lumină și oxigen. Sistemul se bazează pe o tehnologie unică de transmitere a luminii ce pătrunde extrem de rapid și profund în țesuturile subcutanate. La nivel  corporal fotonii oferă soluții pentru scăderea  volumului adipocitelor și accentuarea lipolizei. Sunt stimulate activitățile alfa și beta ale receptorilor din adipocite, în special activitatea beta a receptorilor, prin mărirea catabolismului celular.

Terapia cu fotoni constă în aplicarea luminii pe țesut, stimulând vindecarea acestuia și a celulelor afectate și aici vorbim despre refacere la nivel celular. La nivel celular, fotonii sunt absorbiţi de celule, lumina vizibilă, roşie este absorbită de mitocondrie, iar cea infra-roșie de membrana celulară. Aceasta determină modificarea permeabilităţii membranare, creşterea nivelelor de ATP şi a producţiei de DNA. Fotonii absorbiţi dau stabilitate membranei celulare şi cresc activitatea pompei de Na/K – ATP dependentă, crescând astfel metabolismul celular. La nivelul ţesuturilor, lumina fotonică determină creşterea colagenului, cu producerea epiteliului, a unor noi capilare cu creşterea densităţii patului vascular. Lumina roşie a fotonilor determină creşterea producţiei de ATP la nivel celular, cu creşterea energiei celulare sănătoase, stimulând diviziunea celulară în procesul normal de regenerare şi vindecare, normalizând ţesuturile anormale printr-o cascadă de reacţii chimice în care mai multe enzime sunt activate printr-un efect de domino. Nu are efect asupra ţesuturilor sănătoase. Fotonii vor fi absorbiţi doar de celulele care au nevoie.